Jurnalul Român de Psihoterapie Integrativă

Trandafirul Japonez şi Psihoterapia Integrativa

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

trandafirul japonez

Trandafirul Japonez şi Psihoterapia Integrativă. Psihoterapie Integrativă de Cuplu. Studiu de caz
Psihoterapeut György Gáspár

INTRODUCERE: Doi oameni se îndrăgostesc, fac un angajament pe viaţă şi încep să-şi construiască o viaţă împreună. Urmează o perioadă în care emoţiile pozitive învăluie relaţia de cuplu, fiecare partener se aşteaptă la o viaţă plină de plăcere şi implicare nelimitată în funcţionarea zilnică a alesei sau alesului. Studiile de specialitate arată că aproximativ 50% din cuplurile americane divorţează după primii 2-3 ani de mariaj (Epstein, Baucon, 2003). Probabil că şi la nivel european procentajele sunt asemănătoare, excepţia fiind dată de un număr mai mare de relaţii de uniune consensuală (relaţii neoficializate). În astfel de situaţii este justificat interesul psihoterapeuţilor şi al psihologilor (clinicieni sau practicieni) pentru a dezvolta abordări structurate de evaluare şi intervenţie a mecanismelor care influenţează viaţa de cuplu. Psihoterapia de cuplu implică un proces de lucru care poate fi extrem de complex, solicitant dar implicit şi plin de satisfacţii atât pentru cuplu cât şi pentru psihoterapeut. Cercetările cu privire la eficienţa psihoterapiei de cuplu au arătat că majoritatea cuplurilor solicită intervenţia de specialitate a psihoterapeutului în situaţii de distres maxim şi la finalul intervenţiei aproximativ 50% din clienţi sunt într-o etapă de management eficient al stresului dând dovadă de un nivel optim de funcţionalitate (Baucom, Shoham, Mueser, Daiuto, & Stickle, 1998). Redobândirea satisfacţiei în viaţa de cuplu reprezintă, pentru majoritatea oamenilor, unul dintre factorii decisivi ai stării de bine şi implicit ai calităţii vieţii. Pornind de la această asumpţie vă invit să parcurgeţi alături de mine istoria terapeutică a unui cuplu care a ales să facă faţă provocărilor vieţii şi să dezvolte noi modalităţi de relaţionare.

Citit 68222 ori Ultima modificare Vineri, 06 Septembrie 2013 13:18

Dacă faci o greșeală, recunoaște-o. Orice încercare de a o ascunde se va întoarce în cele din urmă împotriva ta. La un moment dat pacientul va simți că nu ești sincer și actul terapeutic va suferi. Mai mult, admiterea deschisă a greșelii este un model bun pentru pacienți și un semn în plus al importanței care o au pentru tine.

Irvin D.Yalom, M.D. Darul Psihoterapiei