ABSTRACT: Basmul are, asemenea psihoterapiei integrative, capacitatea de a conţine în interiorul său o multitudine de abordări diverse şi complexe, fără ca acest lucru să-i ştirbească din unitate, ci din contră, sporindu-i integritatea. Istoria ne povesteşte că una dintre primele utilizări ale basmului a fost sub forma unei căi de transmitere a tradiţiilor, valorilor, normelor şi învăţămintelor, de la o generaţie la alta, păstrându-şi, sub forma arhetipurilor complexitatea semnificaţiilor. Apoi, de-a lungul timpului, ca instrument de cunoaştere, comunicare şi drum miniatural al vieţii, basmul a devenit, ca şi visul, o metodă prin intermediul căreia se pot readuce şi decodifica, din inconştient în conştient, înţelesurile tăinuite, ascunse sau reprimate, ale psihicului. Având ca puncte de referinţă diferitele teorii elaborate cu privire la basm şi întrepătrunderea sa cu psihoterapia, acest studiu urmăreşte surprinderea corelaţiilor ce există între basm şi psihoterapie, atunci când vorbim de basm ca metaforă a etapelor parcurse într-un proces psihoterapeutic integrativ.