ABSTRACT: În ultimii 30 de ani, psihiatria s-a confruntat cu două paradigme de bază diferite. Unul, tradiţional medical, conceput de către Emil Kraepelin la începutul secolului al XIX-lea, care în esenţă recapitulează medicina nosografică standard. O altă paradigmă susţinută de mulţi psihologi, clinicieni şi cercetători, este bazată pe un cadru de referinţă mult mai mare şi consideră că factorii endogeni şi de mediu sunt interconectaţi. Inflaţia masivă în diagnosticarea psihiatrică din SUA în ultimii 15 ani este denunţată de către specialişti în trei cărţi publicate recent. Marcia Angell, profesor de psihiatrie la Harvard sintetizează aceste critici şi concluzionează că inflaţia ştiinţifică de bază pentru diagnosticare este inexistentă şi că rezultatul este, în principal confuzie, suferinţă secundară şi cheltuieli mari. Psihoterapia, în special psihoterapia integrativă se compară în acest context şi este considerată a fi un element important în redresarea tehnologieidin ce în ce mai dezastruoasă din domeniul cercetărilor medicale şi a tratamentului.

Cuvinte cheie: Kraepelin, manifest, patologie, cercetare statistică, endogen, mediu, inflaţia de diagnostic, fals-pozitiv, psihoza infantilă, paradigme, psihoterapie integrativă, referinţe ale reponsabilităţii.