Jurnalul Român de Psihoterapie Integrativă

Vrei să ști ce este psihoterapia integrativă ?

Evaluaţi acest articol
(4 voturi)

PRACTICA PSIHOTERAPIEI INTEGRATIVE ÎN ROMÂNIA
Psihoterapia integrativă este o abordare aplicată de un număr tot mai mare de specialiști în domeniu la nivel european și internațional. Abordarea integrativă promovată de Institutul Român de Psihoterapie Integrativă (IRPI) are la bază teoriile psihanalitice, umaniste și cognitiv-comportamentale.

In cadrul IRPI este prezentă Comunitatea Psihoterapeuţilor Integrativi Practicieni ce are 85 de membri cu activităţi profesionale de succes in filialele: Bucureşti, Constanţa, Baia Mare, Satu Mare, Timişoara, Piteşti, Craiova.
Psihoterapia integrativă este utilizată ca formă de intervenție individuală, de grup (familie sau cuplu) și în grup. Formarea în psihoterapie integrativă include module de dezvoltare personală și formare teoretică cu multiple aplicații practice. Numeroşi psihoterapeuţi în practică aplica elemente din diferite teorii psihoterapeutice şi contruiesc strategia de intervenţie în funcţie de nevoile specifice ale fiecărui client.        O idee fundamentală a psihoterapiei integrative constă în faptul că toate formele de terapie sunt eficiente si au adus domeniului resurse bune prin cercetari stiintifice, teorii, metode, tehnici si proceduri de lucru ce vin in sprijinul dezvoltarii umane si tratamentului spre insanatosire. Psihoterapia integrativa promoveaza flexibilitatea si integrarea în modul de abordare al problemelor. De asemenea se bazeaza pe principii ce conduc la construirea si menţinerea unui standard de excelenţă în serviciile oferite clientilor şi în pregatire profesională.
PSIHOTERAPIA INTEGRATIVĂ - VALIDARE ŞTIINŢIFICĂ
Material elaborat in cadrul Asociatiei Europene de Psihoterapie Integrativa (EAIP) www.europeanintegrativepsychotherapy.com
Psihoterapia integrativa imbratiseaza in primul rand o atitudine particulara in ceea ce priveste practica psihoterpiei, afirmand importanta unei abordari unificate a metodelor in tratamentul persoanelor.
Pune accentul pe raspunsul adecvat si eficient la necesitatile spirituale, emotionale, cognitiva comportamentale si psihologice ale persoanei.
Scopul este acela de a facilita integrarea astfel incat calitatile persoanei, care exista si functioneaza in spatiul intrapsihic, interpersonal si socio-politic este maximizat, tinand cont de limitele fiecarui individ si conditiile exterioare.
DEFINITIE
EAIP defineste "integrativa" orice metoda care exemplifica sau dezvolta o combinatie conceputala, principiala, teoretica intre doua sau mai multe abordari specifice sau care reprezinta un model de integrare ca atare. Legat de aceasta, exista o obligatie etica a psihoterpeutilor integrativi de a dialoga cu colegii de diverse orientari profesionale si de a ramane informati cu privire la descoperirile in domeniu.
O doctrina centrala a psihoterpiei integrative este aceea ca nici o terpie individuala nu este perfect adecvata pentru orice situatie - Psihoterpia integrativa promoveaza asadar flexibilitatea abordarii si subscrie la mentinerea standardelor de excelenta in serviciile pentru clienti, in training si supervizare. Asfel cand psihoterpeutii integrativi creeaza diferite strategii, tehnici si constructii pentru rezolvarea diverselor situatii, acest proces nu se face hazardat, ci intr-o maniera bazata pe intuitia clinica si o cunoastere solida si clara a problemelor existente si a solutiilor necesare.
PSIHOTERAPIA INTEGRATIVA

  • pune in prim plan abordarile particulare si combinate in tratarea diverselor probleme,
  • acorda prioritate factorilor comuni tuturor genurilor de psihoterpie.
  • pune un accent deosebit pe o atitudine de respect, bunatate, onestitate si egalitate cu privire la personalitatea clientului,
  • psihoterapeutul afirma integritatea si umanitatea celuilalt dar si a siesi.

Psihoterapia integrtiva afirma importanta asigurarii unui mediu portivit, in care crestera si vindecarea pot avea loc intr-un spatiu intersubiectiv creat impreuna de catre client si terapeut.
Aspecte filozofice ale abordarii:
1. Are abordarea definite clar ariile de cercetare, aplicare si documentare?
In 1986, Grupul de Cercetare a tulburarilor de anxietate si afectivitate de la Institutul National de Sanatate Mintala din SUA a tinut un work - shop de 2 zile pentru a examina crecetarile in integrarea psihotepeutica. Rezultatele intalnirii, care au evidentiat directii noi de cercetare, au oferit 23 de arii recomandate de studiu pentru intergrarea psihoterapiei.(Wolfe & Goldfield 1988).
Aceste arii specifice au putut fi incluse in 4 domenii generale:
A. clarificari conceptuale (diferenta intre eclectismul tehnic si inegrare conceptuala, necesitatea unor strategii de colectare a cunostintelor in domeniu, rolul teoriilor integrate ale psihopatologiei)
B. cercetarea proceselor psihoterapeutice (studiul prceselor schimbarii, rolul alaiantei terapeutice a diferitelor gandiri, problemele asociate cu jargonul specific diveselor scoli)
C. eficacitatea studiilor de psihoterapie integrativa (dezvoltarea unor metode de interventie de factura empirica, probleme legate de evaluarea proceselor si rezultatelor)
D. trainingul si supervizarea terapeutilor integrativi (training in forma terapiei pure vs. abordare integrativa).
In ultimii 10 ani, munca s-a concentrat in aceste 4 directii. De exemplu, Wiser, Goldfield, Raue si Vakoch (1996) au realizat un program de cercetare comparativa, in care mecanismele schimbarii erau analizate prin interventii psiho-dinamice si cognitiv-comportamentale. O alta cercetare a studiat relatia intre procese si rezultate, descoperind atatea aspecte neasteptata incat pana si in terapai cognitiva pentru depresie, contributiile din alte arii (concentrarea asupra problemelor de dezvoltare si si interpersonale si intensificare experientelor emotionale ale clientului) au facilitata un rezultata de succes. Asa cum se va vedea in raspunsurile la intrebarile urmatoare, multe dintre problemele ridicate in 1986 (eg. rolul aliantei terapeutice) au constituit subiectul altor cercetari peste ani.
2. Abordarea demonstreaza necesitatea de cunostinte si competente in traditia domeiului sau, in ceea ce priveste diagnosticarea si tratamentul?
In timpul conferintei din 1986 existenta mai multor limbi a fost considerata un obstacol in psihoterpia integrativa. Recunostarea necesitatii unei limbi comune in aceasta teorie integrata, multi dintre tarapeuti au ales sa traduca in propria limba (vernacular - limba materna) diverse continuturi teoretice. Aceasta a oferit nu numai un camp comun pentru comunicarea in scopul orientarii teoretice, dar a permis si o integrare mai clara a contributiilor diferitelor scoli de gandire.
De exemplu, analiza Structurala a Comportamenutlui Social a lui Benjamin (SASB) ofera o abordare transteoretica pentru clasificarea comportamentului interpersonal, clasificand o actiune in functie de nivelul sau de afiliere si control. Utilizand o schema circumplexa de codificare, un mesaj pe care o persoana il trimite alteia, si feedbackul acesteia din urma, pot fi realizate aceste clasificari. Impunerea acestei proceduri poate fi utilizata pentru a evalua felul in care indivizii se comporta vizavi de sine si ceilalti, ca de exemplu atunci cand sunt excesiv de auto-critici sau auto-distructivi (adica afiliere scazuta sau exces de control). Acest sistem are aplicabilitate intr-o varietate de orientari teoretice, si este imprumutat consecvent in domeniul psihoterapiei integrative.
3. Abordarea are o teorie a umanului, a relatiei terapeutice, a bolii si sanatatii, care sa fie clara si consistenta?
O crecetare consistenta a aratat ca relatia terapeutica contribuie semnificativ la obtinerea unor rezultate de succes (Horvath & Greenberg 1994). Aceasta a fost observata in mai multe forme de terapie fie ea psiho-dimanica, experimentala sau cognitiv - comportamentala). Reprezinta de asemenea un factor comun de schimbare, demonstrand ca oamenii se schimba mai degraba intr-un mediu interpersonal sigur. Bazat pe acesta teorie, Safran si colegii sai (1990) au specificat modul de recunoastere a punctelor in care relatia terapeutica poate deveni o amenintare, precum si modul in care trebuie actionat pentru a inlatura aceasta ruptura. pe baza descoperirii faptului ca alianta terapeutica incordata interpia cognitiva este asociata cu un rezultat slab in tratarea depresiilor (Castonguay et al. , 1996) Castonguay si Safran colaboreaza in prezent la un proces de cercetare pentru a testa eficienta terapiei cognitive atunci cand include linii directionale pentru a ocoli tensiunile in relatia terapeutica.
Alte carcetari au oferit solutii pentru dezvoltarea unor metode mai eficiente de de intervenite - de exemplu, Beutler si Consoli (1992) au descoperit ca interventia cognitiva este mai eficienta decat tratamentul orientat pe interior, in cazul pacientilor exteriorizati, si ca indivizii defensivi raspund mai bine la tratamente indirecte decat la cele directe.
Aspecte metodologice
4. Metodele specifice acestei abordari genereaza dezvoltarea teoriei psihoterapiei, demostreaza noi aspecte in intelegerea naturii umane si conduce catre cai de interventei/ tratament?
Asa cum a fost indicat mai sus, studiul comparativ al metodelor si investigarea relatiilor dintre proces si rezultat, duce la dezvoltarea unor metode mai eficiente de terapie, iar aceste studii care utilizeaza constructii trans-teoretice pot fi utilizate intradevar pentru a dezvolta tratamente imbunatatite, integrative. Exemplul oferit mai sus de colaborare intre Castonguay si Safran ofera un model in care descoperirile in domeniul tensiunilor din relatia terapeutica au fost utilizate pentru a extinde scopul interventiilor cognitive pentru depresie.
Un alt exemplu important despre cum o abordare integrativa a condus la un tratament mai eficient este Terapia Comportamentului Dailectic (1993) a lui Linehan, legat de tratamentul tulburarilor de personalitate. Devenit un tratament raspandit la nivel international DBT este creat special pentru pacienti care in mod paradoxal au nevoie de validare si acceptare a ceea ce sunt dar in acelasi timp au nevoie si de schimbare. Intr-un tur de forta clinic, Linehan a integrat o abordare centrata pe persoana (pentru validare) si un model de capturare cognitiv - comportamental (pentru facilitarea schimbarii), descoperind ca este mult mai eficient astfel decat prin utilizarea altor metode pure de tratament.
5.Abordarea include procese de schimb verbal, alaturi de constientizarea surselor de comunicare si informare non-verbala?
Din necesitate, pentru o abordare comprehensiva si integrativa, trebuie acordata atentie interctiunii umane. De exemplu, sistemul de codificare SASB, o procedura care a oferit informatii utile in domeniu in ceea ce priveste interactiunea terapeutica dintr-o perspectiva transteoretica, ia in considerare nu numai verbalul, dar si non-verbalul (tonul vocii, expresiile facial, etc). Astfel, in functie de sursele nonverbale de comunicare , propozitia "Esti liber safaci asa cum simti" poate fi clasificata ca intensa ca afiliere si scazuta in control, sau invers. Clinicieni experimentati, indiferent de orientare, pot face aceasta distincite, si pot face apel cu certitudine la acesta sistem de codificare. pe langa faptul ca este un instrument pentru studierea procesului terapiei, non-verbalul este si unpentru training si comunicare.
De asemenea relevant este si proiectul lui Greenberg, Rice si Elliot (1993) care a studiat "marcatori" ai interctiunii terapeutice. Acesti marcatori reprezinta puncte in discutia terapeutica in care modul de reactie al clientului are deosebite implicatii pentru derularea ulterioara a tratamentului. Acesti marcatori pot fi transmisi printr-o varietate de orientari teoretice, si pot fi folositi ca linii directoare in terapie. O alta analiza a comunicarii interpersonale este Sistemul de Codificare Terapeutica Focus (CSTF) care subliniza aspecte ale functionarii clientului pe care terapeutul trebuie sa puna accent in comunicarea terpeutica, putand fi folosite pentru o formulare integrativa a cazului. (Goldfield 1995).
6.Abordarea ofera posiblitati clare de interventie si diagnostic, facilitand schimbarea constructiva a factorilor care provoca sau mentin boala si suferinta?
Procedurile diferite de evaluare utilizate in procesele de cercetare orientate pe integrare si in practicile clinice au fost utilizate pentru a raspunde la intrebarea "Ce a foct eficient din ceea ce a facut psihoterapeutul?" Si intrucat rezultatele acestor practici nu sunt incluse intr-o scoala de gandire anume, pot fi utilizate egal de profesionisti pentru a integra diverse orientari. Mai mult, aceste descoperiri au aplicabilitate in practica clinica, adresand si intrebarea ridicata adesea de terapeut: "Ce pot sa fac intr-o sesiune, ca sa fie eficient?"  
Diversele sisteme de evaluare servesc ca mape de lucru pentru terapeuti. Astefel, diferite mape de lucru au diferite utilizari clinice, in functie de natura terenului pe care se actioneaza. In egala masura, cunostintele aprofundate pot imbunatatii eficienta terapiei integrative aplicate.
7. Abordarea include strategii clar definite de a permite clientilor sa isi dezvolte noi modalitati de organizare a evenimentelor si a comportamentului?
Pe baza analizei mai multor abordari teoretice legate de schimbare, Goldfield si Padawer (1982) au subliniat anumite strategii clinice comune care se regasesc in mai multe scoli de gandire, capturand astfel aspectul integrativ al tratamentului. Aceste strategii comune au fost descoperite delimitand caracterul teoretic de practica, si constau in facilitarea aliantei terapeutice, utilizarea incurajarii si a inducerii sperantei, intarirea constientizarii ai a experientelor semnificative si prezentarea unei sistem de testare continuu.
Utilizarea cestor factori comuni il ghideaza pe terapeutul integrativ catre un nivel strategic, unde este capabil sa intervina fara a fi limitat de curentele unei anumite scoli de gandire, intrucat cerintele particulare ale cazului tratat il determina sa utilizeze anumite metode. De exemplu, incurajarea clientului spre constientizare poate include orientarea catre ganduri, sentimente, dorinte, actiuni sau impactul asupra celorlalti, dese sau alte metode teoretice asociate diverselor abordari terapeutice. (psihodinamic, interventia interpersonala, proceduri comportamentale).
Aspecte profesionale
8. Este abordarea deschisa catre dialog cu alte modaliatai de psihoterapie, in ceea ce priveste atat practica dar si teoria sa?
Integrarea psihoterpiei este caracterizata de insuficienta in fata unei abordari solitare si de o dorinta concomitenta de a privi catre alaturari teoretice pentru a vedea ce se poate invata din alte metode de desfasurare a terapiei. Prin natura sa, aceasta abordare necesita dialog deschis si continuu inre metodele terapeutice. Terapia integrativa are obiectivul de a ajunge la o abordare comprehensiva, integrata a tratamentului, dupa un dialog deschis absolut necesar.
Radacinile psihoterpiei integrtive ajung pana in 1930, cand aceasta devine tema latenta. Din 1980, ajunge o miscare importanta, in mare parte datorita constituirii SEPI (Societatii de Explorare a Psihoterapiei Integrative). Formata in 1983 SEPI isi propune sa reuneasca profesionisti in domeniul psihoterpiei si sa intareasca viziunea acestei abordari. Este o organizatie interdisciplinara cu un scop international, care tine anual conferinte in care se actualizeaza munca in domeniu si se ofera noi oportunitati de discutie si schimb de idei.
9.Sunt domeniile si metodele de tratament alese descrise metodologic intr-un mod care sa permita utilizarea lor si de catre alti colegi?
Asa cum este sugerat mai sus, nucleul psihoterpiei integrtive este acela de a trece dincolo de granitele si golurile traditionale dintre orientari. In decursul timpului, psihoterpia s-a impartit in mai multe curente de lucru, fiecar emergand in directia sa. Esenta integrarii este accea de a apropia si intari aceste metode, pentru dezvoltarea in final a domeniului in sine. De asemena mentionat mai sus, utlizarea limbii natale (vernacular) in locul jargonul teoretic ca un mod de a descrie activitatea clininca si de cercetare este marcajul abordarii integrative in psihoterapie.
SEPI are un rol educational si prin workshopurile clinice si intalnirile anuale (Madrid 1998). In urma acestuia, a publicat un jurnal si o revista, sustinand si existenta unor retele regionale prin astfel de materiale : Jurnalul Integrarii Psihoterapiei, o publicatie ce apar de 4 ori pe an, include descrieri clinice, cercetari, si articole teoretice legate de psihoterpia integrtiva. Revista serveste la publicarea celor mai recente realizari in domeniu, fiind un fel de buletin informativ, ce a fost recent dezvoltat si in format electronic (web).
10. Este informatia asociata cu aceasta abordare rezultatul auto-reflectiei si reflectiei critice a unor profesionisti ?
Istoria integrarii psihoterapiei a inclus considerabile auto-reflecii de-a lungul anilor. A trecut peste granite teoretice si a inclus numeroase grupuri profesionale (psihologi, psihiatri, sociologi) devenind un scop international. In UK Dryden (1980) s-a ocupat de depasirea acestor obstacole intre domenii. in Germania , Bastine (1980) a fost cel care a deschis subiectul beneficiilor intrepatrunderii metodelor terapeutice. In Canada Greenberg si Safran (1987) au publicat "Emotiile in psihoterapie" si Lecomte si Castounguay au publicat "Apropiere si integrare in psihoterapie". In Italia Guidano (1987) a contribuit cu "Complexitatea sinelui" iar in SUA Norcross si Goldfield (1992) si Stricker si Gold (1993) au publicat ghiduri despre psihoterpia integrativa.
La Serviciul Executiv National al Departamentului Englez de Sanatate, Roth si Fonagy (1996) au incurajat ideea "incercarii de integrare a metodelor de terapie", oferind in lucrarile lor o baza de lucru teoretica pentru apliarea principiului integrarii psihterapiei, pe care l-au considerat ca fiind viitorul psihoterpiei.

Citit 1833 ori Ultima modificare Vineri, 06 Septembrie 2013 19:45

Dacă faci o greșeală, recunoaște-o. Orice încercare de a o ascunde se va întoarce în cele din urmă împotriva ta. La un moment dat pacientul va simți că nu ești sincer și actul terapeutic va suferi. Mai mult, admiterea deschisă a greșelii este un model bun pentru pacienți și un semn în plus al importanței care o au pentru tine.

Irvin D.Yalom, M.D. Darul Psihoterapiei

UA-45651202-1